Soimaritul
11 septembrie 200514975 vizualizări
"Maine, se va deschide din nou fereastra catre un vis. Au trecut deja cateva zile de cand visez la zborul becatei, care iese ca fulgerul din fata cainelui, intr-o padure pe care o vad parca prin ceata, imi pare familiara... o padure pe care in realitate insa nu o cunosc. Pe pumnul meu, duc un uliu pasarar cu ochii galbeni: ar putea oare cel mai rapid specialist al tufisurilor, sa doboare pe cea mai rapida dama a padurilor? Este posibil ca acesta sa fie urmatorul zbor. Un soimar, niciodata nu ajunge la final, mereu va descoperi un " mai dificil ", o noua prada care ne fura visele, care ne face sa modificam tehnicile de antrenament ale pasarii, incercand aceea noua captura...
Sergiu impreuna cu unul din soimii lui Soimarilor mai putin "aventurosi", mereu le ramane optiunea de a se dedica la vanatoarea de acele prazi deja cunoscute, pentru ca fiecare persecutie este distincta.
Nu sunt sigur daca toata lumea, cand intra intr-o astfel de pasiune, o traieste cu atata intensitate, cu atata inima si dedicatie, cum o fac soimarii. Tot ce eu cunosc este ca maine nu as putea supravietuii fara aceasta flacara care-mi arde-n piept, care ma duce fara sa ma opun, in fiecare zi pe camp, insotit inca o data de cea mai incredibila companie, in cautarea acelei prazi la care visez atat de mult cum am visat la primul iepure pe care mai tarziu l-am scos dintre puternicele gheare ale porumbarului meu... o flacara care imi aratase intr-o zi calduroasa de toamna viitoarea mea sclavie...legat in puternice lanturi de pasiune pentru arta de vanatoare cea mai incredibila, naturala si autentica ce am putut cunoaste:...SOIMARIA. " ( Andres Lopez - maestru )
Arta soimariei este arta de a vana prada salbatica in mediul sau natural cu o pasare rapitoare dresata. Acest mod de vanatoare este foarte selectiv, deci foarte dificil.
In trecut, arta soimariei a aparut ca o necesitatea de a pune carne pe masa. Doar regii si persoanele de la curtea regelui puteau sa vaneze cu un soim. La aparitia armelor de foc, arta soimariei a pierdut adepti si s-a pierdut in trecut. Cu timpul, a inceput sa "renasca" in toata lumea, iar astazi este considerata un sport. Este foarte populara in America, Europa si Asia. In Europa, se practica mai ales in Anglia, Spania, Italia, Germania si Franta.
In zilele noastre oricine poate sa antreneze si sa vaneze cu soimi. Necesitam doar niste cursuri speciale, o gramada de carti, si tot materialul necesar pentru o rapitoare. Pasarile rapitoare sunt protejate pe plan mondial, deci exista putine tari care permit capturarea soimilor din natura, pentru practicarea soimariei. Astfel, majoritatea pasarilor provin din crescatorii specializate.
Inainte sa primim pasarea, trebuie sa avem tot materialul pregatit: suporti, manusi, curele, clopotei etc.... Odata ce am primit pasarea, trebuie sa o inregistram in Departamentul de Mediu Inconjurator. Astfel, de la mediu vor trimite o serie de persoane experte in rapitoare, care sa inspecteze locul unde soimul v-a fi tinut, materialele necesare, etc. Daca cei de la mediu sunt de acord in privinta conditiilor in care v-a fi tinuta pasarea, vor elibera niste permise speciale pentru posesia, transportul, antrenamentul si vanatoarea cu pasarea respectiva. Departamentul de Mediu Inconjurator poate face inspectii surpriza, oricand, deci conditiile in care tinem pasarea trebuie sa fie perfecte mereu. Daca pasarea nu este "zburata" complet libera, in fiecare sezon, vor considera ca folosim soimul in alte scopuri si il vor confisca, vom platii o amenda si nu vom mai putea tine nici o rapitoare pentru un timp. In ziua de azi se fac o multime de competitii cu pasari rapitoare, cele mai cunoscute fiind "Sky Trial" - soimi calatori contra porumbei postasi. Porumbeii sunt o prada foarte dificila pentru majoritatea rapitoarelor, datorita zborului lor rapid. Din aceasta cauza, o rapitoare mereu v-a ataca in primul rand porumbeii bolnavi, raniti sau tineri. Un uliu porumbar cand priveste un stol de porumbei, observa cu o precizie incredibila care porumbel este ranit, bolnav, tanar etc. Acest porumbel v-a deveni tinta uliului.
Cele mai folosite pasari pentru vanatoare sunt: Uliul porumbeilor (accipiter gentilis), uliul pasarar (accipiter nisus), soimul calator (falco peregrinus), soimul sacru (falco cherrug), soimul randunelelor (falco columbarius), soimul sudic (falco biarmicus feldeggi) si vinderelul rosu (falco tinnunculus). Fiecare dintre aceste rapitoare este folosita pentru o anumita prada, teren etc. Uliul porumbeilor si uliul pasarar, sunt folosite in terenuri inchise, cu multa vegetatie. Aceste pasari se zboara direct de pe pumn, si sunt dotate cu o viteza si agilitate impresionanta pe distante scurte. Uliul porumbeilor poate prinde toate pasarile cuprinse intre marimea unui graur si marimea unei gaste salbatice. Dintre mamifere, intra perfect la iepure de camp si veverite. Uliul pasarar este folosit doar pentru pasari, si este capabil sa prinda pasari de la marimea unei vrabii pana la marimea unei ciori. Capturile de fazan cu uliu pasarar sunt foarte exceptionale... dar posibile.
Soimul calator, soimul randunelelor si vinderelul, se folosesc aproape exclusiv la capturarea pasarilor in zbor. Soimul calator si soimul sacru, se dreseaza sa zboare deasupra, la o inaltime de 200 - 300 metrii, in cercuri. Asteapta exact in verticala vanatorului, iar cand vanatorul ridica prada, un fazan, potarniche, prepelita etc..., soimul se lasa in picaj si loveste violent prada. Soimul randunelelor se foloseste atat de pe pumn, cat si din aer, si vaneaza in special prepelite, porumbei si potarnichi. Vinderelul rosu nu a fost niciodata considerat o pasare de vanatoare, si fiind foarte subestimat de majoritatea soimarilor, nu s-a prea folosit. Oricum, in mainile unor dresori buni, vinderelul rosu ajunge sa prinda prepelite, porumbei si alte pasari.
Arta de a vana cu o pasare rapitoare dresata, este foarte dificila pentru ca este selectiva. Majoritatea zborurilor se vor termina fara captura, lasandu-ne doar cu amintirea unei prazi care a disparut intre niste copaci, intr-un lan de grau sau chiar in apa, iar soimul abandonandu-le si intorcandu-se pe manusa. Pentru aceasta, vanatoarea trebuie sa fie strategica, altfel toate prazile vor scapa fara probleme. O metoda foarte uzata, este de a te plimba cu uliul pe pumn, prin lanuri. Cand o prepelita ridica zborul de la picioarele noastre, uliul o prinde printr-un sprint foarte rapid, si nu la mare distanta. Daca pasarile ies in fata noastra, la mai mult de vreo 40 de metrii, sunt aproape imposibil de capturat.
O alta metoda foarte folosita si mult mai impresionanta, este de a lansa soimul catre pasari care sunt pe sol, in departare. Astfel, observam un stol de porumbei care se hranesc pe sol, pe langa lanurile de grau, la vreo 500 de metrii departare. Lansam rapitoarea care v-a incerca sa se apropie de porumbei fara sa fie vazuta, foarte strategic. Astfel v-a zbura in rasul solului, v-a folosi fiecare obstacol pentru a se ascunde. Cand se apropie, porumbeii o vad in ultimul moment si intra in panica, cautand refugiu. Astfel, rapitoarea fiind deja aproape si in mare viteza, v-a captura unul din porumbei.
Mai exista multe tehnici de vanatoare, toate in functie de teren si prazile respective. Oricum, cum am mai spus, vanatoarea aceasta este foarte selectiva, si zilele de vanatoare incheiate fara nici o captura, sunt ceva normal. Nici o rapitoare nu ajunge la performanta unei arme de foc, deci daca scopul nostru este sa umplem geanta, vom opta fara nici o ezitare pentru o arma de foc. In plus, toate rapitoarele indiferent daca vaneaza sau nu, necesita antrenament si atentie zilnica, deci nu l-e putem lasa intr-un dulap ca o pusca.
In regiunile unde fauna a scapat de sub control, vanatoarea cu soimi este foarte utila. In toate aeroporturile Europene, exista o echipa de soimari care controleaza pasarile din aeroport. Pentru ca vaneaza toata ziua in jurul aeroportului, indiferent daca prind prada sau nu, toti porumbeii vor disparea rapid, pentru ca vor intelege ca acolo este teritoriul de vanatoare al unor pasari de prada. Astfel s-a dovedit ca soimaria este unica solutie pentru a scapa de porumbeii scapati de sub control, care se aduna in jurul aeroporturilor, si care sunt absorbiti de avioane, producand accidente grave.
La fel se pot folosi soimii pe stadionurile de fotbal unde porumbeii au devenit o adevarata plaga. Murdaresc cu excrementele lor tribunele si se hranesc cu samanta gazonului. Este de ajuns un singur soimar cu un singur soim pentru a scapa de porumbeii nedoriti. Soimul v-a zbura in fiecare zi pe stadion, nu conteaza daca prinde porumbei sau nu, iar porumbeii vor parasi stadionul in cateva saptamani.
Firmele profesionale care se ocupa de controlul faunei cu ajutorul soimilor, folosesc alte metode foarte utile, mai ales unde porumbeii sunt in mare numar si trebuie alungati urgent. Astfel, intra pe stadion dimineata cu o pereche de ulii porumbari, care se ocupa de partea de jos, avand rolul de a "sparge" stolurile de porumbei care se hranesc pe sol. La amiazi, intra cu o pereche de soimi calatori sau sacrii, care vor avea misiunea de a ataca partile inalte ale stadionului astfel vor alunga porumbeii din partea de sus. Spre seara, intra pe stadion cu un ciuf de padure (asio otus), huhurez (strix uralensis) sau o bufnita mare (bubo bubo), care vor ataca porumbeii care se aduna in partile de sus pentru a petrece noaptea. Bufnitele sunt mult prea lente, deci nu vor fi capabile sa prinda un porumbel niciodata, dar vor creea panica intre porumbei. Un astfel de stadion care este atacat toata dimineata de o pereche de porumbari, urmata la amiazi de o pereche de soimi si seara de niste bufnite, v-a fi parasit foarte rapid de porumbei pentru ca nu este un loc "sigur" de cuibarit.
Astfel cu ajutorul soimariei se poate scapa de plaga de pasari scapate de sub control. Pe langa porumbei, care sunt din ce in ce mai numerosi si daunatori in unele zone urbane, ulii si soimii se pot folosi si pentru alte pasari: ciori, pescarusi, vrabii sau cotofene
Arta soimariei a cunoscut foarte multe probleme, si in unele parti inca cunoaste. Cea mai mare problema este incultura. Persoanele care nu inteleg beneficiile si scopul soimariei, mereu se vor opune acesteia, din propria incultura. Toti soimarii participa cu pasarile lor la zboruri de demonstratie, spectacole, etc, pentru a combate aceasta incultura si a arata lumii ce este arta de a vana cu pasari de prada dresate, care a aparut cu mai mult de 4.000 de ani in urma si care nu trebuie sa se piarda in trecut. Dupa cum spunea cineva "... si in final vom proteja doar ceea ce iubim, vom iubi doar ceea ce intelegem, si vom intelege doar ceea ce am invatat...", toti dresorii de soimi au responsabilitatea de a invata persoanele din jur, de a participa la prezentatii, zboruri de demonstratie si spectacole cu pasari rapitoare. Este unicul lucru pentru a combate incultura unor persoane.
O alta problema foarte grava o au pasarile rapitoare salbatice. Majoritatea rapitoarelor scot o medie de doar 2 pui/an. 70% din totalul puilor nu trec de prima iarna. Cei 30% care supravietuiesc, intra in conflict cu unii vanatori si capcanele taranilor care ucid ulii porumbari fara oprire.
O amenintare reala pentru rapitoarele salbatice o constituie UNII crescatorii de porumbei, persoane care nu au nici un respect pentru natura pentru ca nu inteleg cat de fragil este echilibrul natural. O astfel de persoana, pe timpul unei ierni, poate ucide mai mult de 15 ulii porumbari. Aceste persoane se autointituleaza "experti" in dresajul porumbeilor si "inteleg" perfect echilibrul natural. Adevarul este ca nu au nici cea mai mica idee de ce se intampla in jurul lor. Insa totusi raman niste "experti" in dresatul porumbeilor. In plus "contamineaza" si alte persoane din jurul lor. Acesti "experti" nu merita sa fie introdusi in acest articol, deci o sa ma opresc aici. Mai devreme sau mai tarziu vor primi ceea ce merita
(Sergiu Robu)
Sursa:
vanatorul.ro 
